luni, 17 martie 2008

Ambiguu

E inca devreme.De fapt, era devreme intr-o vreme, in care ascultam de dimineata pana seara muzica...eventual si aceeasi melodie ca la prosti si cotrobaiam prin tot Copoul si prin parc.Era devreme ora 11 pt ca atunci inviau toti. Aveam nimicul ala in mine care ma determina sa fac ce vreau si sa vreau sa fac ceva dar mai degraba imi irosea toata energia fix degeaba.
Acum...simt ca timpul a trecut.Toate s-au schimbat iar dorinta aia de a face 1000 d lucruri s-a divizat atat de simplu, incat nici nu-mi mai doresc sa vreau sa fac atatea lucruri care nu
mi-ar ocupa decat existenta intr-un mod nepractic si fara simt.
Lucrurile au cam evoluat.
Nu mai vreau atatea fapte din partea tuturor.
O singura persoana care sa mi le arate e de ajuns.Pentru ceilalti, faptele le las in seama mea.
Azi am facut o sinteza si am ajuns la concluzia ca practic tot ceea ce se spune ca te imbraca de fapt te dezbraca mai tare decat ai putea crede.Toate hainele alea
tari/vechi/noi/improvizate/imprumutate/carpite sau chiar rupte te "dezbraca"
din priviri mai rau ca un barbat abstinent care vede o femeie tanara si zvelta dezgolita
pe jumatate.
Hainele largi, hainele stramte, hainele aruncate pe un corp nu creioneaza doar aspectele psihice
sau aspectele fizice.
Te-ai gandit vreodata ca o fata imbracata dragut si dulce care arata foarte bine in hainele pe care le poarta nu e de fapt ceea ce-si doreste dansa?
Te-ai gandit vreodata ca poate e obligata de o familie pompoasa care are asteptari mult prea adanci din punct de vedere social sau poate e obligata de o slujba sau de un colectiv al dracu de fitos care sa-i impuna o tinuta atat de sofisticata? Ori si mai simplu... poate e chiar prietenul ei cel
care o determina sa adopte un stil care nu prea seamana cu ceea ce si-ar dori ea.
Eu m-am gandit la asta si chiar m-am intrebat daca toata lumea e chiar asa de addicted la ceea ce poarta.S-a dovedit raspunsul meu ca fiind unul negativ.Bineinteles ca nu.Multi poarta de nevoie ca si in exemplul de mai sus ... Altii poarta datorita placerii bolnave cu care isi doresc a-si expune ceea ce numesc ei trupul lor propriu si personal intr-o maniera foarte sofisticata.Cei din urma sunt sclavi..la fel si primii...Toti sunt sclavi.De fapt toti suntem sclavi.
Ce este un sclav de fapt? Sclavul esti chiar tu.Nu trebuie sa depinzi de o alta fiinta.Iti este de ajuns dependenta de propria-ti persoana.Asta spune toate.Atunci nu ar trebui sa te ascunzi dupa o avalansa de haine sau dupa atata machiaj aruncat pe fata in exces pentru a atrage atentia de la monotonia ta idioata asupra unei masti.Aparent e mai favorabila decat ceea ce poti tu oferi.
Ce este o masca?Masti suntem toti.Vesele, triste, infuriate, dezolate sau sifonate.Da bun ok, sunteti de acord cu ce am zis acum.Eu nu sunt!Nu suntem o masca...Suntem de fapt un sistem, un ansamblu elevat de masti, pe care avem capacitatea atat de diabolica dar pur umana in final, care ne permite sa le aplicam in functie de situatie si de nevoi.Astfel, ceea ce numesti tu masca...este de fapt o creatie mult mai complexa.Nu este vorba aici de un personaj plat sau rotund.Aici sunt personaje complexe chiar daca pare ca sunt banale.Aici e vorba de noi.
Cine suntem noi?
Eu nu stiu cine sunteti voi toti, noi toti, ei toti.Nici nu ma intereseaza sa aflu cine sunteti voi.Eu stiu cine suntem noi doi...eu si el...si e de ajuns.
...
Si iata ca am ajuns iar la noi doi dupa o discutie total filosofica si totusi pur umana cu toate mastile, cu toata sclavia, cu toata vestimentatia, cu toate aspectele posibile si imposibile iata ca iar am ajuns la noi.
E frumos.Imi place.